https://www.arc-en-ciel.ro/
22

MAI SUNT ELEVII ATRASI DE BASME SI POVESTI?

  

 

Motto: Va rog eu mult pe cei care sunteti maturi, mai cititi o data povestea! Copii, daca nu v-au citit-o parintii, puneti-i sa v-o citeasca! E oricum mai mult decat orice desen animat. "Pedagogia povestii” (Pr. Constantin Necula, Ed. Agnos)

 

 

Tema acestui articol mi‑a fost oferita de un chestionar trimis de o tanara, studenta in ultimul an a Facultatii de Psihologie si Stiinţe ale Educaţiei – Pedagogia Invaţamantului Primar si Prescolar. Cum intrebari de acest fel sunt pe buzele multora - bunici, parinti, profesori, reprezentanti ai audiovizualului, ai editurilor, chiar si ai Ministerului Educatiei, mi s‑a parut ca subiectul merita reluat pentru a incerca sa intelegem mai bine ce ar trebui facut si daca putem face ceva anume pentru ca basmele sa ramana in lumea copiilor ca pietre de temelie pentru cladirea lor in viata.

 

Titlul poate fi privit ca o intrebare inchisa si totusi raspunsul nu se poate limita la da sau la nu, pentru ca ambele variante implica explicatii. De ce da? Și De ce nu?

 

Raspunsul depinde, cu si­gu­ranta, de felul in care copiii au fost obisnuiti de mici, in familie si la gradinita. In clasa pre­gatitoare, ei ar trebui sa aiba deja deprinderea de a asculta basme, de a lucra cu jocuri precum basme din imagini, de a reda cu vorbe proprii povestile pe care le cunosc, de a lua drept model personaje indragite. Daca acest lucru nu se intampla inca, anul petrecut de copii in aceasta clasa este cel mai propice moment pentru a recupera.

 

Un alt mod de a cunoaste povestile si basmele inca din anii copilariei mici il reprezinta contactul cu transpunerile acestora pe scena sau pe ecran. In legatura cu vizionarea filmelor de desene animate de care se face, de obicei, abuz, la varste mici, un specialist afirma ca ar trebui dramuite cu atentie, iar copilului sa ii fie facut cunoscut basmul prin lectura, in primul rand, astfel incat cel mic sa isi poata construi singur, cu ajutorul imaginatiei, personajele si situatiile in care acestea evo­lueaza.

 

In scoala, copilul intra, treptat, tot mai mult in contact cu literatura, fie prin orele de citire de la clasa, fie prin momentele de lectura continuate acasa, in familie. Descoperim, asadar, din nou, doi factori responsabili. Apoi, pe masura ce creste, in linistea camerei sale, ca un exercitiu foarte important de dezvoltare personala, tanarul va putea considera cititul un prieten de nadejde. Pentru ca lectura asa‑numita obligatorie sa fie facuta de placere, formand cititorii de mai tarziu, iar nu copii suparati pe ceva ce le este impus, exista numai o cale: din clase, din scoli, dar mai ales din case sa nu lipseasca volumele cu povesti si basme oferite dintru inceput copiilor. Putem adauga intalnirile cu scriitori si cu ilustratori ai povestilor, precum si dramatizarile prezentate sub forma unor spectacole sustinute chiar de cei mici.

 

Daca toate‑acestea fi‑vor invatate, abia atunci ne vom putea pune intrebarea in ce masura mai sunt atrasi elevii de basme si de povesti. Silabisite, citite cu voce tare ori in gand, textele acestea formeaza o comoara de lectii de viata, de informatii, o bogatie de limba romaneasca. Copilul pentru care cuvintele din tesatura povestii raman necunoscute, fiindca nu le‑a intalnit inainte in alte contexte si nu e nimeni sa i le talmaceasca, dar si copilul care nu le‑a descoperit farmecul la varsta potrivita nu pot fi atrasi de lectura basmelor decat cu totul intamplator.Dimpotriva, elevul obisnuit cu cititul va ramane fidel lecturii, chiar daca pe parcursul anilor va abandona Basmele lui Ispirescu si va prefera povestile mai noi, cu eroi mai apropiati de timpul sau. Lectiile criptate in basmele citite la timpul potrivit ii vor ramane insa prietene si, fara exagerare, calauze in viata.

 

Vocile care sustin ca elevii nu mai citesc ascund, in realitate, un sentiment de culpabilitate: noi, cei care ne plangem, nu prea mai citim! Adesea, parintii considera ca deprinderea cititului vine la pachet cu dragostea de lectura si de aceea au convingerea ca numai scoala se face responsabila pentru felul in care se raporteaza copiii la aceasta petrecere a timpului. Sa nu uitam insa ca locul acesteia e preluat tot mai mult de televizor, de tableta si de telefon. Acest neajuns poate fi insa suplinit de o buna oferta la nivelul scolii si al fiecarei clase, dar in special de o reala preocupare in familie, care sa ii puna pe copii in situatia de a descoperi povesti captivante, transformand lectura din obligatie in bucurie.

 

In anii de gimnaziu si de liceu, cititul poate deveni o pasiune sau poate iesi din sfera preocuparilor constante, insa lecturile din primii ani raman un capital cultural si spiritual de nepretuit pentru tot ce urmeaza in viata fiecaruia si de aceea nu trebuie ratate.

 

- prof. Mona Serbanescu  - Director general Liceul Pedagogic "Anastasia Popescu"

sursa: www.ziarullumina.ro

 





ULTIMELE ARTICOLE
RAPORT ASUPRA ACTIVITATII DESFASURATE IN ANUL SCOLAR 2014-2015


LINK-URI UTILE
Radio Trinitas Radio Trinitas
Biblioteca Nationala a Romaniei Biblioteca Nationala a Romaniei
Institut Français Institut Français
Matricea Romaneasca Matricea Romaneasca
DELF Élève DELF Élève
Sempre Sano Catering Sempre Sano Catering
Go Kid! Go Kid!
Stiri pentru copii Stiri pentru copii
Mind Lab Mind Lab
Pap Tot Pap Tot
Savana Kids Savana Kids
Prokid.ro Prokid.ro
MNAC MNAC