https://www.arc-en-ciel.ro/
22

COPIII ISI IAU NOTELE MAI CURAT DECAT NE INCHIPUIM

 

Articol preluat din Ziarul Lumina din 02 iulie 2016

Autor: Pr. Constantin Necula

 

Copiii îşi iau notele mai curat decât ne închipuim

 

La vremea la care scriu această scrisoare către voi, colegii mei profesori de Religie, parte din copiii pe care i-ați crescut sunt în examene. Dimineața i-am văzut intrând în Catedrală. Nu cereau ceva, respirau sfioși, cuprinși de emoția zilei care abia începea. Nu i-am deranjat. Se vedea că încearcă să-și ia ultimul avânt către examen. Spre prânz, au venit absolvenții de liceu. Înalți cât așteptările ce le avem de la ei. Simpatici. Apoi și unii și alții s-au întâlnit în biserică, mai zâmbind, mai bodogănind. Unii erau triști și ceilalți îi încurajau. Erau icoana vieții, chipurile lor care trecuseră prin emoția examenului mi-au adus aminte de propriile examene, de tot ce am văzut mai apoi în viață ca examen. Oare vom reuși vreodată să ne dezbărăm de meteahna de a-i amenința cu nota, cu examenele, cu duritatea probelor? Riscul cel mai mare este să uităm că avem de-a face cu visători, îndrăgostiți, credincioși ori necredincioși, limbuți ori tăcuți, emotivi ori aroganți. Avem de-a face cu oameni. Printre tinerii de azi, un puști care s-a așezat în genunchi dinaintea icoanei Mântuitorului. Avea o hârtie în mână. Pe hârtie mai multe nume. Se ruga. Abia după aceea mi-am permis să-l deranjez. Nu, nu avea examen. Da, avea numele unor colegi de la fotbal pe hârtie. Ei, ei aveau examen. De ce se ruga pentru ei? Erau echipa lui. Țineau unii la alții, erau o familie, alergau prin ploaie și se lăsau arși de soare. Erau una. Împreună învinseseră, dar, spunea el, mai ales luaseră bătaie des. De ce se ruga? Examenul lor era important pentru viitorul colegilor lui. Știa că altfel nu vor mai fi lăsați să alcătuiască o echipă. Și mi-a mai spus ceva. Nu mergea la ora de Religie. Era exact la ora cu antrenamentul. Dar doamna de Religie nu se supăra și venea din când în când cu colegii lui la meciuri. Vaaaai, vor zice apărătorii rigorismului superortodoxiei! Minunat, vor zice alții. Copilul spunea că el citea la Religie din respect pentru doamna. Ce citea? Din ghiozdan a scos o carte de povești pe care o cunosc prea bine, căci mi-a trecut prin suflet înainte de a fi pe hârtie. Când se ­depărta de altar minunatul meu prieten șchiopăta. ­Mi-am adus aminte de unde-i știam chipul. În urmă cu o lună, la spitalul de copii, câțiva flăcăi așteptau pe hol să iasă din operație un medic ce-l știam. Un prieten mai mic de-al lor fusese operat la picior. Nu uitasem chipul lor în așteptare. Era ca al minunatului prieten din după-prânzul primei zile de evaluare națională.

 

Copiii își iau notele mai curat decât ne închipuim. Nu știu cât vor lua ei pe hârtia cu antet a ministerului. Știu însă cât de mult contează inocența și bucuria dinaintea lui Dumnezeu. Tăcut, m-am îndreptat spre casă. Pe drum treceau pe lângă mine tinerii și maturii și bătrânii de mai încolo. Unii spun că ar fi o gene­rație dezastru, a „misecuvenismului”. Eu însumi cred că îi împingem spre cea mai nenorocită cultură, cultura „robo sapiens”. Din când în când, din retorta de fluide umane care este școala saltă în văzduh câte un astfel de rugător pentru ceilalți. Câte un prieten de nădejde al celorlalți. Curând l-am ajuns din urmă. Operația era dureroasă încă. Nu va mai juca fotbal. Dar el este încă în echipă și echipa are nevoie de el. 

 

Undeva în colțul inimii mi-am adus aminte de cartierul în care am copilărit. Fără biserică, cu un preot necunoscut până târziu. Și am înțeles cum știe Dumnezeu să-și pună pedagogia în practică, cu tandrețe și drag. Cum poate să facă din sufletul unui copil creuzet nevoii de mântuire. 
Cert este că fără credință nu se poate nimic. E mecanismul care mișcă înainte toate. Poate putem funcțio­na în viață fără materii de școală, sigur trăim fără examene, dar nu fără echipă. Creșteți-i pe copii ca o echipă ce are pe Iisus Hristos căpitan, banderola Lui fiind mereu transferabilă pe brațul celor care vor perfor­manță în sportul mântuirii! Și, când vă e greu, ieșiți din școală, străbateți cartierele și uitați-vă cum aleargă, cum zâmbesc și, dacă vă țin urechile, cum strigă - uneori nu tocmai cuvios! Nu vă mai temeți de copii! E momentul să învățăm că echipa e formată și cu noi. Dar nu doar pentru noi. Vacanță cu bucurie!

 

Link către sursă: http://ziarullumina.ro/copiii-isi-iau-notele-mai-curat-decat-ne-inchipuim-113540.htmlâ





ULTIMELE ARTICOLE
RAPORT ASUPRA ACTIVITATII DESFASURATE IN ANUL SCOLAR 2014-2015


LINK-URI UTILE
Radio Trinitas Radio Trinitas
Biblioteca Nationala a Romaniei Biblioteca Nationala a Romaniei
Institut Français Institut Français
Matricea Romaneasca Matricea Romaneasca
DELF Élève DELF Élève
Sempre Sano Catering Sempre Sano Catering
Go Kid! Go Kid!
Stiri pentru copii Stiri pentru copii
Mind Lab Mind Lab
Pap Tot Pap Tot
Savana Kids Savana Kids
Prokid.ro Prokid.ro
MNAC MNAC