Un parteneriat duhovnicesc: Biserica Popa Nan si Scoala Anastasia Popescu
Un parteneriat duhovnicesc: Biserica Popa Nan si Scoala Anastasia Popescu“Oriunde am fi, sa tasnim spre Dumnezeu, in orice chip.” Parintele Arsenie Papacioc.
In luna septembrie a anului trecut am aniversat 11 ani de cand in pragul Bisericii :Popa Nan”, din sectorul 2 al capitalei si-a facut aparitia un colectiv de scolari mai putin obisnuit. Veneau toti de la aceeasi gradinita, “Arc-en-Ciel:, o avusesera profesoara de religie pe Doamna Anastasia Popescu, si, o data instalati, au inceput sa participle la slujbele religioase, si au devenit fiii duhovnicesti ai parintelui paroh Victor Frangulea.
Fiecare an scolar, incheiat cu bucurii si succese l-a avut invitat pe parintele nostru care, cu blandete, si cu cate o vorba de duh, le-a dat copiilor si dascalilor acestora poveste pline de intelepciune, insotindu-le cu cate un gingas simbol duhovnicesc: o iconita, o cruciulita, o carte de rugaciuni.
Primii nostri elevi sunt acum adolescenti, liceeni sau chiar studenti, dar isi amintesc cu dragoste de scoala si biserica lor de suflet din anii copilariei, vin adesea sa isi vada fostele profesoare si invatatoare, iar unii dintre ei au ramas fideli Bisericii copilariei lor, ba chiar i-au adus si pe parinti la “Biserica scolii noastre”.
Cum apare aceasta comuniune intre biserica si scoala in peisajul actual ? Este oare singulara, sau isi are sursa in istroria scolii insesi ? Chiar daca s-a emancipat cu timpul, scoala romaneasca s-a nascut in “batatura bisericii” si a pastrat permanent legatura cu datinile neamului pana la fortata intronare a ateismului communist. Asadar, dupa 1947 si pana in decembrie 1989, doar pe furis mai intrau elevii in biserica, ori numai alaturi de familie, daca aceasta era pastratoare a credintei stramosesti.
Anii de dupa 1989 ne-au adus acest mare dar: reapropierea scolii de biserica, “reinduhovnicirea familiilor prin copii”, intarirea rolului scolii in educatia religioasa a elevilor. Insa, cum omul sfinteste locul, acest parteneriat, caci despre un parteneriat este vorba de fapt, a functionat doar acolo unde oamenii bisericii si ai scolii au inteles ca numai impreuna pot purcede la formarea copiilor, la educarea lor prin valori autohtone si universale, la intarirea lor fizica, intelectuala, dar si duhovniceasca, conferandu-le o dimensiune, fara de care celelalte calitati, abilitati ori competente palesc.
Ne bucuram nespus ca, pentru elevii Scolii “Anastasia Popescu”, spatiul bisericii este unul deschis si primitor, ocrotitor si formator in acelasi timp, iar scoala isi apropie icoana si rugaciunea in modul cel mai firesc.
Comentarii la acest articol:
"Bravo si scolii si bisericii! Inseamna ca aveti un parinte fain.Sa fiti vrednici de el!" Pascale N.
|
